Vrei sa fii profesor?

Poate ar trebui sa stii ca….

 

In ultimii ani s-au produs schimbari profunde in intelegerea modului prin care copiii pot acumula cunostinte la scoala si in privinta informatiilor deja acumulate pana sa intre intr-un program de educatie. Acum stim cu precizie ca proprii nostri copii ajung la scoala avand deja o baza de cunostinte si o experienta de viata (mica ce-i drept, dar pretioasa) care le va modela in continuare noile informatii primite. Totusi varietatea culturala, ligvistica si economica face ca background-ul pe care il au copiii sa fie  diferit cu privire la informatiile  pe care le detin ei despre lume. De exemplu, daca aruncam o privire la noi, in societate gasim cu usurinta prin gradinite si scoli (chiar si prin universitati- vezi facultatea de medicina)  copii de etnie roma, islamica sau veniti din culturi diferite precum chineza si maghiara.

Dorindu-mi ca sistemul educational sa se imbunatateasca in sprijinul copiilor, vreau sa impartasesc cu tine doua dintre concluziile celor care au luat deja in serios educatia copiilor si s-au pus pe cercetari.

Elevii (si studentii) invata mai usor daca sunt angajati activ in practicarea domeniul pe care il studiaza.

Cum ar fi micile piese de teatru in limba romana sau in engleza/ franceza. Sau ce ai zice de un minilaborator de chimie? Il gasesti in libraria Carturesti la categoria jucarii pentru copiii cu varsta de peste 10 ani. Poate vrei niste instrumente de tamplarit? Adresa e aceeasi!  Asadar s-a constat ca atentia copiiilor poate fi captivata daca, in loc ca educatia sa fie centrata pe ceea ce nu pot face elevii, ar trebuie sa fie mai degraba focusata pe ceea ce pot ei sa faca. In special la disciplinele ce au o utilitate practica cum ar fi matematica, fizica, chimia, biologia etc. Stimulant, nu-i asa? Chiar si pentru profesori!

O alta concluzie care vine ca o completare la prima este :

Calitatea educatiei poate fi crescuta prin cultivarea curiozitatii elevilor de catre profesori si parinti prin redirectionarea atentiei catre activitatile propuse, asistarea acestora in realizarea lor, structurandu-le experientele si sustinandu-le incercarile de a invata prin diminuarea complexitatii si dificultatii informatiilor pentru ca ei sa le poate intelege.

Sisif expert in relatia de cuplu

Nu-mi pot imagina o relatie de cuplu in care sa fiu fericita fara sa simt admiratie fata de partener.  Fara sa raman adesea gandindu-ma la el pierduta de incantare . Poate suna stupid daca iti spun asta, dar sentimentul asociat admiratiei fata de partener cred ca are ceva in comun cu sentimentul pe care il simtim cand suntem martorii unei fapte de eroism ( daca nu in realitate, poate in filme).  Sa pretuiesc modul in care imi cucereste atentia, onestitatea cu care isi exprima gandurile, umorul intepator cu care devine aproape pentru oricine foarte agreabil, pofta cu care spune de fiecare data „te iubesc”, disponibilitatea altruista, felul dedicat in care isi practica profesia sau sa pretuiesc spiritul sau provocator, competitiv si incisiv (da, aceste trei trasaturi nu sunt tot timpul orientate constructiv).

Admiratia fata de iubit/ partener de viata (dar si fata de alte persoane ) este ca un respect amlificat, nuantat . Daca iti admir constiinciozitatea cu care iti realizezi munca sau curajul de care dai dovada in ciuda timiditatii tale simt ca pretuiesc aceste trasaturi ale tale si te respect pentru ele deoarece le consider importante pentru mine. Au valoare pentru mine! Si daca si pentru tine au valoare aceste lucruri este  posibil sa legam o prietenie baza pe sentimente frumoase.

Nu uit sa amintesc ca o persoana are in sinele ei si parti mai putin admirabile, chiar neplacute de care suntem provocati mereu ori sa le acceptam ca facand parte din ceea ce este ea (persoana) ori sa incercam sa le schimbam (Sisif are ceva sa ne invete in privinta asta).